CE ANUME ÎNVAŢĂ COPILUL TĂU?

CE ANUME ÎNVAŢĂ COPILUL TĂU?

Dacă un copil trăieşte în mijlocul criticilor,

       învaţă şi el să condamne.

Dacă trăieşte într-o lume ostilă,

       învaţă să se războiască.

Dacă trăieşte înconjurat de fricoşi,

       învaţă şi el să se teamă.

Dacă un copil trăieşte în veşnică milă,

       învaţă să se autocompătimească.

Dacă trăieşte între cei ce l-au râs,

       învaţă să fie timid.

Dacă un copil trăieşte între geloşi,

       învaţă ce este invidia.

Dacă un copil trăieşte în veşnice învinovăţiri,

        învaţă să se simtă vinovat.

Dacă un copil trăieşte în încurajare,

       învaţă să aibă încredere.

Dacă un copil trăieşte între cei înţelegători,

       învaţă şi el să fie răbdător.

Copilul care este lăudat,

       învaţă la rându-i să aprecieze.

Dacă un copil trăieşte înconjurat de iubire,

       învaţă şi el să iubească.

Dacă un copil trăieşte între cei ce-l aprobă,

       învaţă să se placă şi pe sine însuşi.

Dacă cei din preajmă îi acordă recunoaştere,

        copilul învaţă că e bine să ai un scop.

Dacă trăieşte într-un mediu ce dăruieşte,

        copilul învaţă ce este generozitatea.

Dacă un copil trăieşte între cei cinstiţi şi sinceri,

        învaţă ce înseamnă adevărul şi dreptatea.

Dacă copilul trăieşte sentimentul siguranţei,

        învaţă să aibă încredere în sine.

Dacă un copil trăieşte înconjurat de prieteni,

        învaţă că este plăcut să trăieşti în această lume.

Dacă sufletul tău este senin,

        copilul tău va câştiga pacea minţii.

                                                                                  

                                                                                                        (Dorothy Low Nolte - 1954)

            Copiii mici sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt trataţi determină modul în care ei se vor comporta. Când lucrăm cu copiii, în calitate de educatoare, avem o responsabilitate deosebită şi foarte importantă.

             SĂ FIM BLÂNDE CU COPIII! Să-i tratăm cu respect! Orice persoană, fie ea chiar un prichindel are dreptul să se simtă demnă şi de valoare.

             SĂ FIM CORECTE FAŢĂ DE COPII! Să răspundem la întrebările lor cu onestitate şi în conformitate cu vârsta lor. Dacă nu intenţionăm să îndeplinim o promisiune nu trebuie să promitem. Sentimentul de siguranţă al copilului vine din răbdarea şi căldura cu care-l înconjurăm pe copil, transmiţându-i totodată sentimentul de stabilitate.

             O ambianţă fizică ordonată, furnizarea de obiecte familiare, un orar realist, cu momente repetate regulat (rutine), informarea copiilor despre ceea ce urmează să se întâmple mai departe şi ceea ce se aşteaptă din partea lor oferă copiilor un sentiment al securităţii şi continuităţii.

              Disciplina implică ghidarea şi direcţionarea comportamentului. Dacă stabilim reguli sau anumite comportamente obligatorii, trebuie să fim ferme şi consecvente în respectarea lor.

              Nu este de ajuns dojana adresată copilului.Trebuie să-l călăuzim către modalităţi acceptabile de acţiune. Când un copil num se poartă cum se cuvine, lucrul cel mai înţelept este de a condamna fapta nu copilul.

              Niciodată să nu facem de ruşine un copil certându-l în faţa colegilor săi, este bine să vorbim separat cu el.

              Este bine să îndrumăm copiii prin afirmaţii pozitive, să le spunem ce să facă în loc de ce să nu facă.

              Copiii mici au nevoie de libertate dar de o libertate între anumite limite. Să le dăm posibilitatea să facă alegeri astfel încât ei să poată începe să înveţe să ia decizii. Există situaţii în care nu este posibilă nici o alegere. Dacă nu avem intenţia de a permite alegeri să nu tentăm copiii prin a le oferi alternative.

              Când vorbim copiilor trebuie să o facem cu o voce prietenoasă, blândă. Răbdarea noastră, buna dispoziţie şi dragostea pentru copii-toate vor fi transmise în mod natural copiilor, prin comportamentul nostru.

              Să le arătăm copiilor cât sunt de importanţi pentru noi. Fiecare copil în parte are nevoie să simtă că educatoarea are grijă de el.

              Pentru părinţi copilul este sursă de bucurie, pentru naţiune el este promisiune şi viitor. Şi părinţii şi naţiunea nutresc speranţe şi vise pentru copiii lor şi îşi pun întreaga încredere în noi educatoarele.

              Copiii au şi ei propriile speranţe şi vise,iar dacă nu sunt împiedicaţi, ei vor învăţa şi le vor împlini.

               Să cultivăm aceste speranţe cu înţelepciune. Nimeni nu poate garanta viitorul, dar cel puţin, pe parcursul timpului în care avem grijă de aceşti copii, depinde numai de noi să le oferim cunoştinţele, oportunităţile de dezvoltare şi căldura la care fiecare dintre ei are dreptul.